Dreptul la viata privata
Protectia vietii private versus libertate indivuala
In doctrina juridica franceza, s-a aratat ca libertatea individuala tine de starea naturala a omului: starea naturala a omului este aceea de a fi liber, societatea avand obligatia de a respecta si proteja libertatea acestuia. Exercitatea libertatii individuale, este pentru omul care traieste in societate, cel mai important bun, cel a carui conservare intereseaza cel mai mult fericirea lui.
Organizarea vietii politice si sociale intr-o societate libera modera, ar fi de neconceput fara exercitarea, respectarea sau garantarea drepturilor omului. Nu putem concepe insa libertatea fara asumarea responsabilitatii de catre fiecare individ in parte, asa incat limitele ce se impun pentru o buna functionare a societatii in general, sa fie la randul lor, acceptate si asumate de fiecare individ.
Libertatea individuala, nu trebuie sa se confunde cu siguranta persoanei sau siguranta bunurilor persoanei, unde putem include si datele cu caracter personal, ci pot fi chiar contradictorii. In anumite situatii, prea multa siguranta poate genera o anumita restrangere sau chiar o lipsa de libertate.
In domeniul protectiei datelor cu caracter personal, putem preveni folosirea abuziva a acestora, iar reglementarea pare sa fie in detrimentul libertatii individuale. Trebuie sa admitem ca orice dominatie a puterii autoritare asupra libertatii individului, creeaza un efect distructiv asupra libertatii, chiar si in situatia in care autoritatea in mod obisnuit nu intervine.
Conform Constitutiei Romaniei, art. 23, libertatea individuala reprezinta:
- Arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal.
- In cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune pentru cel mult 30 de zile si se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile, fara ca durata totala sa depaseasca un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile.
- Incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege.
- sa ceara punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
Libertatea presupune, ca o relatie sau raport dominant intre putere ca mecanism si individ sa nu poata exista.
Chiar daca scopul declarat al Regulamentului este protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestora, intrebarea care se ridica, este daca nu cumva, prin reglementarea stricta a circulatiei datelor personale, am pasit deja pe acest drum si cat de departe putem merge in cautarea sigurantei datelor personale si a vietii private, fara sa pierdem din vedere sau sa aducem atingerea libertatii individuale.
Cand vorbim de dreptul la libertate individuala, trebuie deci sa ne gandim la libertate ca la un element indispensabil naturii umane, un fundament al drepturilor omului, ea nefiind doar un drept printe celelalte drepturi, ci este structura de rezistenta a acestora.
In contextul libertatii individuale, prelucrarea datelor cu caracter personal, nu poate fi consider un element de noutate.
Prin analizarea si combinarea datelor obtinute, se urmareste mai ales determinarea interesului consumatorilor pentru anumite produse sau anumite domenii, acestia fiind in final clasificati pe categorii de genul:
Mare parte din publicitatea de astazi, se bazeaza intr-o masura semnificativa pe circulatia datelor cu caracter personal.
Limitele libertatii de care dispun cei care au acces la asemenea date sunt usor depasite, avand in vedere presiunea interesului economic si al profilului pe care 1-ar putea obtine intr-o procesare neconforma.
Din perspectiva doctrinei juridice, protectia datelor cu caracter personal este
privita ca facand parte din domeniul de aplicare a dreptului la viata privata si familiala conform art. 8, al Conventiei Drepturilor Omului, dar pe de alta parte, aceasta primeste caracterul unui drept fundamental distinct. Art. 8 al Conventiei Drepturilor Omului, presupune urmatoarele:
Protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal este deci un drept fundamental care se subscrie in sfera dreptului la viata privata.
Prelucrarea oricaror date cu caracter personal, ar trebui sa fie in serviciul cetatenilor, iar orice masura sa se faca cu respectarea vietii private, si de familie.
Libertatea presupune un raport dominant dintre orice tip de entitati, fie ele de drept public sau privat si individ, nu doar sa existe ci chiar sa nu poata exista.
In randurile ce urmeaza, va voi prezenta, exemple concrete care presupun materializarea riscurilor pentru securitatea si siguranta datelor cu caracter personal, atunci cand se incalca protectia datelor cu caracter personal si libertatea personala.
Ce sunt datele cu caracter personal?
Datele cu caracter personal includ orice informatii despre o persoana identificata sau identificabila. Printre datele cu caracter personal se numara:
Categorii speciale de date:
Nu puteti procesa date care se refera la:
Cand este permisa prelucrarea datelor?
Potrivit normelor UE privind protectia datelor, ar trebui sa prelucrati datele in mod corect si legal, pentru un scop specific si legitim si doar acele date care sunt necesare pentru indeplinirea scopului respectiv. Pentru a prelucra date cu caracter personal trebuie sa indepliniti una din urmatoarele conditii:
- aveti consimtamantul persoanei vizate
- aveti nevoie de date personale pentru a onora o obligatie contractuala fata de persoana in cauza
- aveti nevoie de datele personale pentru a indeplini o obligatie legala
- aveti nevoie de datele personale pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate
- prelucrati date cu caracter personal pentru a indeplini o sarcina in interesul publicului
- actionati in interesul legitim al companiei dumneavoastra, atata timp cat nu sunt afectate in mod serios drepturile si libertatile fundamentale ale persoanelor ale caror date sunt prelucrate. Daca drepturile persoanei prevaleaza asupra intereselor companiei dumneavoastra, nu puteti prelucra datele cu caracter personal.
Acordul dat de prelucrarea datelor: consimtamantul
GDPR prevede norme stricte pentru prelucrarea datelor pe baza consimtmantului. Scopul acestor norme este sa garanteze ca persoana vizata intelege pentru ce-si acorda consimtamantul. De aceea, consimtamantul trebuie sa fie acordat in mod liber, specific, informat si lipsit de ambiguitate, prin intermediul unei cereri prezentate intr-un limbaj clar si simplu. Consimtamantul trebuie acordat printr-un act pozitiv, cum ar fi bifarea unei casete on-line sau semnarea unui formular.
Cand o persoana isi da acordul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, datele respective pot fi prelucrate doar in scopul pentru care s-a obtinut consimtamantul. De asemenea, trebuie sa-i acordati persoanei respective posibilitatea de a-si retrage consimtamantul.
Protectia vietii private – instrumente internationale
Desi atunci cand facem referire la protectia datelor cu caracter personal, primul instrument care ne vine in minte este Regulamentul GDPR, in realitate, viata private si datele personale sunt protejate printr-o serie de instrumente nationale, europene si internationale.
Astfel, protectia vietii private si protectia datelor personale se divid in trei instrumente internationale: Conventia 108 (108+), Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Conventia Universala a Drepturilor Omului.
Conventia 108
Primul instrument juridic international cu forta juridica obligatorie a adoptat in domeniul protectiei datelor cu caracter personal, primul instrument si anume Regulamentul GDPR, in realitate, viata privata si datele personale sunt protejate printr-o serie de instrumente nationale, europene si internationale. In acest articol vom descrie cum sunt reglementate protectia vietii private si protectia datelor personale prin trei instrumente internationale: Conventia 108 (108+) este deschisa spre semnare atat statelor din Uniunea Europeana cat si celor din afara Uniunii.
Pana in anul 1994, inainte de adaptarea Directivei 95/46, Conventia 108 a format cadrul European privind protectia datelor si a servit drept inspiratie pentru legiuitorul Uniunii in dezvoltarea legislatiei europene privind protectia datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, iar in prezent se aplica simultan cu celelalte acte normative europene sau internationale privind protectia datelor cu caracter personal.
Modernizarea Conventiei 108 urmareste, printre altele, imbunatatirea eficientei sale, abordarea provocarilor la adresa protectiei datelor si a vietii private prin utilizarea noilor tehnologii, extinderea domeniului de aplicare, cresterea nivelului de protectie a datelor (de exemplu, prin includerea principiului prelucrarii legale, detalierea consimtamantului persoanei vizate si consolidarea drepturilor persoanei vizate), instituirea unor garantii suplimentare privind transferurile internationale de date si obligarea statelor membre de a institui autoritatii independente de supraveghere a datelor cu caracter personal.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului
Un alt instrument international relevant este Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata la 10 decembrie 1948, desi nu contine prevederi specifice cu privire la dreptul de protectie a datelor personale, contine prevederi cu privire la dreptul la viata privata si de familie, stabilind, prin intermediul art.12 faptul ca nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale.
Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO)
Conventia Europeana a Drepturilor Omului este alt instrument international relevant al drepturilor fundamentale elaborate de Consiliul Europei care, desi nu contine prevederi specifice cu privire la dreptul de protectie a datelor personale, contine prevederi cu privire la dreptul la viata privata si de familie. Art. 8 din CEDO este asemanator cu art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si predive la alin. (1) faptul ca, orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
La alin. (2) faptul ca nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acesta este prevazut de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a morale, a drepturilor si a libertatilor altora.
